Bun pentru Rusia, bun pentru China, rău pentru America: cum războiul din Iran reshapează economiile și puterea globală

Rachetele s-ar putea să se oprească definitiv. Petrolierii vor traversa din nou Strâmtoarea Ormuz. Însă, chiar dacă încetarea temporară a focului de două săptămâni dă naștere unei sfârșituri durabile a ostilităților, economia mondială care va ieși din războiul din Iran va purta puține asemănări cu cea care a intrat în el. Aceasta este concluzia investitorilor, economiștilor și strategilor din întreaga lume, conform fortune.com.

👉 Schimbări structurale accelerate în lanțurile de aprovizionare și alianțele geopolitice

Firul comun nu este frica de o catastrofă specifică. Este ceva și mai neliniștitor: senzația că o serie de schimbări structurale permanente în lanțurile de aprovizionare, în alianțele geopolitice și în echilibrul puterii economice au fost accelerate de un război pe care nimeni din conducere nu l-a planificat pe deplin. “O să arate fundamental diferit pentru o perioadă, indiferent de ce,” a spus Steve Hanke, profesor de economie aplicată la Universitatea Johns Hopkins. El a rezumat noul ordin mondial, definit de câștigători și pierzători ai acestui dezastru în desfășurare, în trei declarații: “Bun pentru Rusia; bun pentru China; rău pentru America.”

Chiar și în cazul în care noua încetare a focului va fi respectată și prețurile energiei vor scădea, ușurarea nu va veni rapid — și efectele secundare ale prețurilor mai mari ar putea încă să provoace o recesiune globală sau chiar o depresie. În același timp, escaladarea militară erratică a administrației Trump ar putea fi o forță încă și mai disruptivă în timp, rupând alianțele economice de lungă durată și subminând statutul țării ca fiind cea mai puternică economie mondială.

👉 Impactul războiului asupra economiei globale

Hanke, care a sfătuit guverne de la Argentina până la Estonia în privința reformelor monetare, a spus că multe dintre probleme provin dintr-o presupunere inițială că războiul se va încheia în câteva zile. Se pare că Statele Unite au intrat fără a lua în considerare vasta rețea de lanțuri de aprovizionare de mărfuri care trec prin Golful Persic — și acum observă cum efectele se răspândesc în fiecare colț al economiei globale. Aceasta a fost o mare eroare de planificare, a spus el: “Trebuie să știi că toate aceste probleme vor exploda dacă te duci la război. Clar că nu s-au gândit la asta.”

Kate Gordon, expert în politici energetice și fost consilier senior la Departamentul de Energie al SUA, a mers mai departe: “Este naiv să crezi că acesta este doar un conflict izolat și că strâmtoarea se va deschide și totul va reveni la cum era înainte,” a spus ea. “Continuăm să atacăm infrastructura reală, ceea ce înseamnă că lucruri dincolo de strâmtoare vor necesita reconstrucție.”

Povestea petrolului arată sumbru — Strâmtoarea Ormuz a devenit un punct crucial global; media națională din SUA este peste 4 dolari pe galon; iar țările mai dependente de aprovizionarea iraniană au văzut creșteri ale prețurilor de peste 50%. Cu toate acestea, Wall Street a continuat să estimeze o încheiere timpurie a conflictului. Chiar dacă acest lucru se va întâmpla, Hanke a spus că nu ne așteptăm la prețuri mai mici la pompă prea curând. Punctul său central: există două prețuri pentru orice marfă. Prețul fizic, plătit când petrolierele descarcă efectiv mărfurile; și prețul pe hârtie, tranzacționat pe piețele futures.

👉 Probleme structurale și perspective sumbre

Robert Hormats, fost vicepreședinte al Goldman Sachs International, care a servit ca senior aide pentru Henry Kissinger în negocierile din Sinai din 1973, a adăugat un motiv structural pentru scepticism față de o rezolvare rapidă. Principala sa îngrijorare este că Iranul, chiar dacă va fi grav afectat, ar putea apărea ca un “urs rănit”: suficient de rănit pentru a fi umilit, dar suficient de intact pentru a controla în continuare strâmtoarea și a susține grupuri precum Hamas, Hezbollah și Hutii care destabilizează regiunea. “Cu cât durează mai mult, cu atât mai grav este scenariul probabil,” a spus el. Un Iran rănit, dar provocator, ar putea utiliza aceste pârghii din nou în orice moment. Hormats a subliniat că statele din Golf care își planificau un viitor post-petrostat “au lucrat ani de zile pentru a stabili noțiunea de țări stabile unde poți vacanta ... un loc frumos pentru a face afaceri, cu legi bune și liniște.”

Războiul a dat peste cap acest proiect — și poate, în același timp, încrederea acelor state în parteneriatul lor strâns cu America. Burt Flickinger, fondator al Strategic Resource Group și un analist veteran în consum, a spus că vezi aceste atacuri asupra hub-urilor strălucitoare precum Dubai, Abu Dhabi și Riyadh ca un semn că lucrurile se vor agrava mult înainte de a se îmbunătăți. Cu acest război, a spus el, “sufoci mall-urile luxuriante, sufoce golfurile, sufoce sporturile, sufoce viața de lux.” Și, a adăugat el, “când luxul se prăbușește, este un semn prevestitor al unei catastrofe complete la nivel mondial.”

Nicio surpriză că statele din Golf îndeamnă raportat pe Trump să finalizeze treaba și să nu lase un urs rănit în mijlocul lor, provocând haos în economiile lor rebranduite. Gordon, expertul în politici energetice, a spus că administrația Trump nu înțelege natura particulară a vulnerabilității SUA la acest război, “pentru că acționează de parcă ar fi în secolul al XIX-lea” — adică, operând pe presupunerea că controlul resurselor și puterea militară brută sunt suficiente.

👉 Consecințele războiului asupra energiei la nivel global

Peste petrol, războiul a expus un alt punct de choke energetic mai puțin discutat: infrastructura de gaz natural lichefiat (LNG) a Qatarului, care a suferit daune majore în urma unui atac iranian. Qatar este cel mai mare furnizor de LNG din lume, iar aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu gaz trece prin Strâmtoarea Ormuz. “Sistemul de livrare a infrastructurii de gaz al Qatarului a fost serios afectat,” a spus Gordon, notând un termen estimativ de cel puțin trei ani și poate chiar mai mult de cinci pentru a reconstrui daunele cauzate până acum.

Aceasta este o mare obstacol în tranziția ecologică care se desfășoară la nivel mondial: gazul este trecerea critică între economia de combustibili fosili și cea electrificată, alimentând rețele care conduc totul, de la uzine de oțel până la centre de date, emitem mai puține gaze cu efect de seră decât cărbunele sau uleiul de combustibil. “Toată lumea îl folosește,” a spus Gordon, “și este incredibil de important, în special pentru Europa și Asia.” Hanke a atras atenția asupra unei alte mărfuri a cărei lanț de aprovizionare este suprimat de conflict: sulfurul. Atunci când petrolul brut este rafinat, sulfurul este un subprodus — și 50% din toate sulfururile comerciale din lume provine din Golf. Sulfurul este materia primă folosită pentru a face acid sulfuric, esențial pentru producția de îngrășăminte și aproape fiecare proces metalurgic major, inclusiv topirea cuprului și producția de oțel.

“Segmentul industrial al economiei este afectat enorm dacă scapi acidul sulfuric din sistem,” a spus Hanke. “Îl avem acum, dar dacă acest lucru continuă, ei vor începe să rămână fără.” Flickinger s-a concentrat pe motorina ca fiind o mare problemă, explicând că motorina alimentează camioanele și transportatorii oceanici care mută practic tot ceea ce cumpără americanii. Cu costurile containerelor oceanice la un nivel record din cauza războiului din Iran, a spus el că presiunea se va arăta în cele din urmă pe fiecare chitanță.

👉 Provocările economice și perspectivele economiștilor

Cuvântul la care apelează cei mai mulți economiști pentru a descrie ceea ce tem se numește “stagflație,” un portmanteau care combină “inflație” cu “stagnare” și a fost popular în anii ’70, când ultimele mari șocuri petroliere au dat naștere unei epoci de cozi de benzină, șomaj cu două cifre și putere de cumpărare în scădere. Wayne Winegarden, un cercetător senior la Pacific Research Institute, nu a ezitat în a face o predicție sumbră: “Dacă acest lucru persistă,” le-a spus el celor de la Fortune despre războiul din Iran și închiderea strâmtorii, “cred că va cauza o recesiune. Se va simți stagflaționar.”

Această lovitură lovește o economie americană deja slăbită înainte ca prima rachetă să fi zburat: creșterea PIB-ului Q4 2025 a dezamăgit; câștigurile de locuri de muncă au fost volatile; iar îngrijorările legate de accesibilitate erau deja în creștere. Între timp, amenințarea reducerilor de locuri de muncă legate de AI plutește — un lucru menționat repetat de președintele în exerciț...