Alexandru Ioan Cuza a unit Moldova și Țara Românească în 1859

Ziua de 24 ianuarie 1859 este marcată ca momentul Unirii Principatelor Române, cunoscută sub numele de Mica Unire, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al ambelor principate. Acest eveniment a reprezentat primul pas către formarea statului modern român și a fost posibil datorită unei strategii politice abil construite, arată %source%.

👉 Contextul geopolitic și pașii spre unire

La mijlocul secolului al XIX-lea, Moldova și Țara Românească erau sub influența Rusiei și a Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor. După înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii (1853-1856), situația s-a schimbat prin tratatul de pace de la Paris din 1856, care a inclus și preluarea de către Moldova a județelor Cahul, Ismail și Bolgrad.

În 1857, Marile Puteri au aprobat organizarea Divanurilor ad-hoc, iar, după un proces tulbure cu alegerea falsificată în Moldova, care a fost anulată, ambele principate și-au exprimat sprijinul pentru unire în toamna aceluiași an. Convenția de la Paris din 1858 păstra însă instituții separate și domnitori diferiți pentru cele două țări.

👉 Strategia politică și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza

Unirea din 1859 a fost înfăptuită prin ocolirea prevederilor oficiale, când unioniștii l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei pe 5 ianuarie și, ulterior, pe 24 ianuarie, domn al Țării Românești. Această dublă alegere a marcat începutul transformării României într-un stat modern, introducând elemente occidentale în viața locală.

Ziua Unirii Principatelor a rămas în istorie ca o victorie a diplomației și a compromisurilor politice într-o Europă tulburată, fiind considerată primul pas spre Marea Unire din 1918, când toate provinciile istorice românești s-au unit la Alba Iulia într-un singur stat național român.