HBO și A24 lansează un show hilar, apoi șocant și înfricoșător
Conform slate.com, noua docuserie Neighbors de la HBO, creată de Harrison Fishman și Dylan Redford, este prezentată, cel puțin în unele colțuri, ca o comedie, dar reprezintă cel mai sobru conținut non-știri pe care l-am văzut de mult timp. Această serie în șase episoade abordează dispute dintre vecini și ne arată un portret al unei societăți care a uitat cum să împărtășească spațiul comun.
👉 Structura și temele episoadelor inițiale
Seria debutează cu episoade care se concentrează fiecare pe două dispute între vecini, de obicei legate între ele printr-un fir tematic care nu este întotdeauna evident. De exemplu, primului episod îi revine atenția disputelor pentru acces la terenuri publice în Montana rurală și în panhandle-ul Floridei. La început, este ușor să îi consideri pe cei implicați ca fiind ciudați, dar sub suprafața show-ului se află o analiză a unei țări a cărei locuitori au uitat cum să împărtășească spațiul cu ceilalți sau pur și simplu resping această obligație.
Deși pandemia este menționată doar ocazional, este clar că COVID-19 a accelerat multe dintre temele abordate de subiecții din Neighbors, amplificând o ideologie radical anti-comunitară. În primul episod, Seth, un proprietar slăbănog din Shawmut, Montana, își amintește cum s-a mutat acolo cu soția sa în 2016 pentru a scăpa de "plaga" pe care spunea că o vede venind, având în vedere că aceasta a apărut în anul 20 din fiecare secol.
👉 Dispute locale și tensiuni între vecini în episoadele ulterioare
Josh, un recent venit, se autoproclamă agricultor de subzistență și crede că mutarea într-un loc izolat îl va feri de conflictele interumane, dar își supără imediat vecinii montând un gard și o poartă care blochează o uliță publică. Nu este deloc clar cât de public era acea uliță. Audim strigătele lui Seth și Josh, dar nu există o voce a rațiunii care să rezolve disputa; chiar și un mediator numit de instanță se arată neputincios. Având în vedere că familiile lor constituie un procent semnificativ din populația Shawmut, sunt foarte puțini cei care pot acționa ca arbitri.
În Santa Rosa Beach, Florida, problema nu este lipsa martorilor, ci prea mulți. Confruntarea dintre proprietarii de terenuri de pe malul oceanului și alți locuitori cu privire la cine are dreptul să se bronzeze pe nisipul fin atrage turiști și provocatori, inclusiv un "auditor al Primului Amendament" care își bagă iPhone-ul în fețele altora, pretinzând că își exercită drepturile. Chiar și înainte de apariția echipei de filmare, antagoniștii par să joace pentru o audiență invizibilă, provocându-și adversarii să greșească în fața camerei.
În al doilea episod, Darrell din Kokomo, Indiana, arată un exemplar al ziarului local cu un titlu pe prima pagină despre conflictul său cu vecinul Trever, care a înființat o fermă improvizată în curtea casei bunicii sale. Deși seria nu face referire clară la orientările politice ale subiecților, se observă că sunt mai predispuși să folosească arme decât să amenințe cu un proces, iar portretul colectiv care iese la iveală este al unor oameni care au ajuns să creadă că a avea grijă de altcineva în afară de ei înșiși este o formă de slăbiciune.
Unii dintre subiecții episoadelor erau prieteni vechi, dar relația lor a devenit violentă din motive pe care show-ul fie nu le explică, fie nu le consideră relevante. Există un divorțial alb care susține că femeia în vârstă de lângă el l-a adoptat ca "mama lui neagră", iar o glumă nefericită ajunge să îi facă pe amândoi să se acuze reciproc de rasism.
În final, Neighbors procesează bătăliile sale teritoriale ca un divertisment secundar. Pe măsură ce fiecare episod se încheia, mă gândeam ce s-a întâmplat mai departe și dacă vreunul dintre protagoniștii borderline excenetrici a mers prea departe în amenințările lor. Rămâne de văzut cât de mult din această comedie absurdă se va transforma în realitate.