Un supliment anti-îmbătrânire popular poate stimula creșterea cancerului

O grupare de compuși naturali care atrag atenția pentru potențialul lor anti-îmbătrânire are și o față întunecată. Cercetări recente arată cum o familie de chimicale numite poliamine accelerează creșterea celulelor canceroase, conform sciencealert.com. Studiul, condus de o echipă de la Universitatea de Știință din Tokio, oferă noi perspective importante atât pentru cercetarea tratamentului cancerului, cât și pentru dezvoltarea terapiilor anti-îmbătrânire.

👉 Proprietățile și riscurile poliaminelor

Poliaminele sunt molecule esențiale găsite în toate celulele vii. Acestea includ compuși cu denumiri colorate, precum spermidină și putrescină, și reglează procesele care implică creșterea celulară și sinteza proteinelor. Studii anterioare folosind modele animale au corelat spermidina cu o durată de viață îmbunătățită, sănătate mai bună și o reducere a pierderilor de memorie legate de vârstă. De asemenea, este disponibilă în numeroase suplimente vândute fără prescripție medicală care promovează sănătatea și binele. Cu toate acestea, cercetătorii au asociat, de asemenea, spermidina și celelalte poliamine cu răspândirea cancerului.

Obiectivul acestui nou studiu a fost de a analiza mai îndeaproape această relație și schimbările biologice specifice care ar putea avea loc, în special modul în care celulele canceroase consumă zahăr fără a folosi oxigen, chiar și atunci când oxigenul este suficient. "Schimbările în metabolismul poliaminelor sunt corelate cu diverse patologii, inclusiv cancerul și condițiile legate de vârstă," scriu cercetătorii în lucrarea publicată. "Cu toate acestea, modul în care poliaminele modulează direct genele care afectează progresia cancerului, în special creșterea celulară dependentă de glicoliza aerobă, rămâne neclar."

👉 Detalii despre efectele poliaminelor în celulele canceroase

Cercetătorii au folosit culturi de laborator de celule canceroase cervicale și de cancer mamar pentru a investiga modul în care țesuturile canceroase au răspuns la diverse modificări, inclusiv efectele asupra a două proteine numite eIF5A1 și eIF5A2. Deși aceste două proteine sunt fundamental foarte asemănătoare, împărtășind aproape secvențe identice de aminoacizi, eIF5A1 a fost identificată ca fiind crucială pentru celulele sănătoase, în timp ce eIF5A2 este considerat important pentru creșterea și dezvoltarea cancerului. Deoarece poliaminele afectează producția acestor două proteine, cercetătorii au bănuit că proteinele ar putea fi în spatele rolului dual al spermidinei, atât ca un compus anti-îmbătrânire, cât și ca un stimulent al cancerului.

Folosind medicamente și editare genetică, nivelurile de poliamine și aceste două proteine au fost alterate în celulele canceroase din laborator. Comportamentul celular a arătat că poliaminele împing celulele canceroase spre un mod de glicoliză aerobă (metoda preferată de cancer pentru a-și alimenta creșterea) și sporesc nivelurile proteinei eIF5A2, în principal prin eliminarea unui "frână" natural asupra producției sale sub forma unei molecule de ARN numită miR-6514-5p. Eliminarea poliaminelor sau eIF5A2 din celule a redus semnificativ creșterea celulelor canceroase, în timp ce restabilirea spermidinei a reluat expansiunea cancerului. Aceasta constituie dovezi puternice că spermidina ar putea avea un rol critic în proliferarea tumorilor.

"Activitatea biologică a poliaminelor prin eIF5A diferă între țesuturile normale și cele canceroase," spune biochimistul Kyohei Higashi, de la Universitatea de Știință din Tokio. "În țesuturile normale, eIF5A1, activat de poliamine, activează mitocondriile prin autofagie, în timp ce în țesuturile canceroase, eIF5A2, al cărui sinteză este promovată de poliamine, controlează expresia genelor la nivelul de traducere pentru a facilita proliferarea celulelor canceroase."

Această cercetare nu afirmă că spermidina și poliaminele în general cauzează cancer. Mai degrabă, arată că, atunci când cancerul a început deja din cauza unor disfuncții biologice, celulele canceroase pot profita de avantajele poliaminelor pentru a supraviețui și a se răspândi mai departe. Detaliile suplimentare despre rolurile eIF5A2 și miR-6514-5p oferă cercetătorilor oportunitatea de a testa noi obiective de tratament. Este posibil ca, prin modificări induse de medicamente asupra acestor proteine și molecule, mecanismele de care se bazează cancerul să poată fi perturbate. De fiecare dată când sunt identificate noi ținte potențiale de tratament precum acestea, șansele noastre de a dezvolta medicamente eficace împotriva cancerului cresc. Totuși, este necesară o cercetare atentă pe parcurs pentru a ne asigura că celulele sănătoase nu sunt afectate negativ – iar această cercetare este limitată în prezent la culturile de celule în laborator. "Constatările noastre relevă un rol important pentru eIF5A2, reglat de poliamine și miR-6514-5p, în proliferarea celulelor canceroase, sugerând că interacțiunea dintre eIF5A2 și ribozomi, care reglează progresia cancerului, reprezintă o țintă selectivă pentru tratamentul cancerului," scriu cercetătorii. Studiul a fost publicat în Journal of Biological Chemistry.