Aminoacid simplu identificat ca fiind poate diferența între viață și moarte în urma bolii

Nu toate bolile sunt cauzate de deficiențe nutriționale, dar adesea acestea sunt însoțite de una. O deficiență de vitamina D, de exemplu, este întâlnită în majoritatea cazurilor de boală, de la cancer până la infecții ale tractului respirator superior, sepse și osteoporoză. Recent, cercetătorii de la renumitul Institut Salk pentru Studii Biologice au identificat că un aminoacid simplu numit metionină, obținut în mare parte din alimentele de origine animală, joacă un rol esențial în reducerea riscului de deces din cauza infecțiilor, potrivit goodnewsnetwork.org.

👉 Investigații asupra traiectoriei bolii și rolul rinichilor

Ambițios, echipa de la Salk a investigat ceea ce este cunoscut sub numele de „traiectoria bolii”, care descrie procesul prin care se contractează o infecție sau se suferă o leziune, până la punctul în care pacientul se recuperează sau moare. Janelle Ayres, PhD, cercetătoare la Salk, a petrecut decenii studiind motivul pentru care unii pacienți urmează traiectoria de recuperare și alții pe cea a morții. Inflamația, conform spuselor ei, este un factor cheie în această decizie, iar rinichii joacă un rol subapreciat în eliminarea inflamației din corp atunci când rolul lor în procesul de vindecare s-a încheiat.

„Studiul nostru indică faptul că mici diferențe biologice, inclusiv factori dietetici, pot avea efecte mari asupra rezultatelor bolilor”, spune autoarea principală Ayres. „Descoperirea noastră a unui mecanism condus de rinichi care limitează inflamația, împreună cu efectele protective ale suplimentării metioninei la șoareci, sugerează potențialul nutriției ca o intervenție medicală informată mecanic care poate direcționa și optimiza căile pe care oamenii le urmează în răspuns la factori ce cauzează boli.”

👉 Rolul citokinelor proinflamatorii în boală și recuperare

Inflamația este răspunsul sistemului imunitar la orice invadator. Fie că este vorba despre un patogen din interiorul corpului sau un țepuș în deget, celulele imunității se grăbesc la fața locului pentru a facilita procesul de vindecare. Pe măsură ce aceste celule imunitare sosesc, ele amplifică alarmele invadatorului folosind proteine numite citokine proinflamatorii. „Citokinele proinflamatorii sunt, în cele din urmă, ceea ce duce la boală și moarte în multe cazuri”, spune autoarea principală Katia Troha, PhD, cercetătoare postdoctorală în laboratorul lui Ayres. „Sistemul imunitar trebuie să echilibreze inflamația pentru a ataca invadatorul, fără a dăuna celulelor sănătoase din corp. Sarcina noastră este să găsim mecanismele pe care le folosește pentru a face acest lucru, astfel încât să le putem viza pentru a îmbunătăți rezultatele pacienților.”

Pentru a înțelege cum reglează corpul nivelurile sale de citokine, cercetătorii au folosit un model de șoarece cu inflamație sistemică indusă de patogenul Yersinia pseudotuberculosis. Primul lucru pe care l-au observat a fost că șoarecii infectați nu mâncau atât de mult—un semn al unor schimbări metabolice probabile. Pentru a evalua starea nutrițională, cercetătorii au analizat nivelurile aminoacizilor circulanți, care sunt blocuri de construcție ale proteinelor ce susțin sănătatea celulară în întregul corp. Șoarecii infectați au prezentat niveluri scăzute de metionină—un aminoacid esențial găsit în dietele noastre zilnice.

Curioasă, Troha a decis să hrănească un nou grup de șoareci cu hrană suplimentată cu metionină și, surprinzător, acești șoareci au fost protejați împotriva infecției.

👉 Impactul metioninei asupra funcției renale și inflamației

Experimentele suplimentare au arătat că metionina a redus nivelurile de citokine circulante, colaborând cu un aliat surprinzător: rinichii. Metionina a crescut capacitatea de filtrare a rinichilor, îmbunătățind fluxul sanguin și ajutând corpul să excrete citokinele proinflamatorii prin urină. Este important de menționat că acest efect al metioninei asupra rinichilor a curățat citokinele excesive fără a împiedica alte aspecte cheie ale răspunsului imunitar. Curioasă dacă efectul metioninei este prezent în alte condiții, cercetătorii au analizat și modelele de sepsis și leziuni renale. Au constatat că metionina a fost, de asemenea, protectoare pentru acești șoareci, ceea ce susține faptul că metionina ar putea fi un instrument util în alte setări de boli inflamatorii.

Prin suplimentarea dietei cu metionină, oamenii de știință de la Salk au reușit să ofere șoarecilor infectați traiectorii complet diferite ale bolii. Aminoacidul a îmbunătățit funcția renală a animalelor și le-a protejat împotriva deșertării, disfuncției barierei hematoencefalice și morții, fără a împiedica capacitatea lor de a lupta și de a distruge Yersinia pseudotuberculosis.

Modelele de sepsis și leziuni renale arată că aceste efecte se extind și la alte infecții și condiții inflamatorii, făcând din metionină un instrument potencial util pentru tratamentul bolilor infecțioase, în special în cazurile de boală sau insuficiență renală, sau pentru pacienții supuși dializei. „Descoperirile noastre contribuie la un corpus tot mai mare de dovezi că elementele dietetice comune pot fi utilizate ca medicamente”, afirmă Ayres. „Studiind aceste mecanisme de protecție de bază, dezvăluim moduri surprinzătoare de a schimba destinele persoanelor care sunt predestinate să dezvolte boli și să moară în traiectorii de sănătate și supraviețuire.”