Genele tale ar putea influența longevitatea mai mult ca niciodată. Iată de ce.

În ce măsură genele tale determină durata vieții tale? Aceasta este o întrebare fascinantă, dezbătută de zeci de ani. Potrivit sciencealert.com, un nou studiu publicat în revista Science contestă viziunea tradițională, sugerând că contribuția genetică ar putea fi considerabil mai mare decât s-a estimat anterior.

👉 Impactul factorilor externi asupra estimărilor genetice

Răspunsul, conform cercetătorilor, este că estimările anterioare nu au ținut cont de modul în care cauzele de deces s-au schimbat de-a lungul timpului. Cu un secol în urmă, multe persoane mureau din cauze externe – accidente, infecții și alte amenințări externe. Astăzi, în țările dezvoltate, majoritatea deceselor sunt cauzate de motive intrinseci: uzura treptată a organismului prin îmbătrânire și boli legate de vârstă, cum ar fi demența și bolile de inimă.

Pentru a obține o imagine mai clară, echipa de cercetare a analizat grupuri mari de gemeni scandinavi, excludând cu atenție decesele din cauze externe. De asemenea, au studiat gemeni crescuți separat și frați ai centenarilor din SUA. Când au eliminat decesele cauzate de accidente și infecții, contribuția genetică estimată a crescut dramatic – de la familiarul 20-25% la aproximativ 50-55%.

👉 Rolul mediului în interpretarea contribuției genetice

Acest model pare logic atunci când analizăm boli individuale. Genele explică mult din variația riscului de demență, au un efect intermediar asupra bolilor de inimă și joacă un rol relativ modest în cancer. Pe măsură ce mediile devin mai favorabile, populațiile îmbătrânesc, iar bolile cauzate de procesul de îmbătrânire devin mai comune, componenta genetică apare, în mod natural, mai mare.

Însă, aici intervenim în interpretare. O estimare mai mare nu înseamnă că genele au devenit brusc mai puternice, nici că poți influența doar jumătate din șansele tale de a ajunge la o vârstă înaintată. Ceea ce s-a schimbat este mediul, nu ADN-ul nostru. Luați în considerare înălțimea umană ca exemplu. Cu o sută de ani în urmă, înălțimea depindea mult de alimentație și de bolile copilăriei care îngreunau creșterea. Astăzi, în țările bogate, aproape toată lumea beneficiază de nutriție adecvată.

Pentru că aceste diferențe de mediu s-au redus, cea mai mare parte a variației rămase în înălțime este acum explicată prin diferențele genetice – nu deoarece nutriția nu mai contează, ci pentru că majoritatea oamenilor ajung acum la potențialul lor genetic. Totuși, un copil malnutrit va avea în continuare dificultăți în a crește, indiferent de genele sale.

Acelasi principiu se aplică și duratei de viață. Pe măsură ce am îmbunătățit vaccinarea, am redus poluarea, am îmbunătățit dieta și am adoptat stiluri de viață mai sănătoase, am diminuat impactul general al factorilor de mediu. Atunci când variația de mediu scade, proporția de variație rămasă atribuită genelor – ceea ce oamenii de știință numesc "heritabilitate" – crește, din necesitate matematică.

Estimările anterioare nu erau greșite; ele reflectau pur și simplu circumstanțe istorice diferite. Acest lucru dezvăluie ceva fundamental: heritabilitatea nu este o proprietate biologică fixă, ci o măsură care depinde în întregime de populația și circumstanțele pe care le analizezi. Cifra tradițională de 20-25% descria durata de viață așa cum a fost trăită în populațiile istorice, unde amenințările externe erau predominante. Noua estimare de 50-55% descrie un scenariu diferit, în care aceste amenințări au fost în mare parte eliminate – esențial, descriind o trăsătură diferită.

Cifra principală de aproximativ "50% heritabilitate" riscă să fie interpretată greșit ca însemnând că genele determină jumătate din șansele vieții unei persoane. În realitate, contribuția genetică pentru un individ dat poate varia de la foarte mică la foarte mare, în funcție de circumstanțele lor. Există nenumărate căi către o viață lungă: unii oameni au profile genetice robuste care îi protejează chiar și în condiții dificile, în timp ce alții compensează pentru genetica mai puțin favorabilă printr-o excelentă nutriție, exerciții fizice și îngrijire medicală.

Fiecare persoană reprezintă o combinație unică, iar multe combinații diferite pot duce la longevitate excepțională. Care combinații se dovedesc a fi cele mai comune depinde în întregime de populație și de condițiile în care oamenii trăiesc și îmbătrânesc.

Pe măsură ce cauzele externe ale decesului continuă să scadă în realitate – deși nu vor dispărea complet – va fi fascinant să vedem cum evoluează aceste modele. Autorii acestui ultim studiu recunosc că aproximativ jumătate din variația duratei de viață depinde în continuare de mediu, stil de viață, îngrijire medicală și procese biologice aleatorii, cum ar fi diviziunea necontrolată a celulelor în cancer. Ei susțin că lucrările lor ar trebui să reînnoade eforturile pentru a identifica mecanismele genetice implicate în îmbătrânire și longevitate.

Înțelegerea modului în care diferiți factori genetici interacționează cu medii diferite este probabil cheia pentru a explica de ce unii oameni trăiesc mult mai mult decât alții. Studiul oferă informații valoroase despre modul în care diferitele tipuri de mortalitate au modelat înțelegerea noastră asupra duratei de viață. Dar rezultatele sale sunt cel mai bine înțelese ca o dovadă a modului în care heritabilitatea se schimbă în funcție de diferite contexte, mai degrabă decât ca stabilind o contribuție genetică unică și universală referitoare la cât de mult trăim.

În final, atât genele, cât și mediul contează. Și, poate mai important, contează împreună. Astfel, indiferent dacă acest lucru pare o veste bună sau proastă, probabil că nu vei obține niciodată un răspuns simplu la cât de mult din durata ta de viață este determinată doar de gene.

Karin Modig, profesor asociat, epidemiologie, Karolinska Institutet

Aceast articol este republicat din The Conversation sub o licență Creative Commons. Citiți articolul original.