Oamenii de știință cred că copiii ar putea deține cheia înțelegerii morții

Un nou studiu subliniază importanța experiențelor copiilor în cercetarea experiențelor la limită a morții (NDE), sugerând că aceste trăiri sunt deseori excluse din studii. Conform popularmechanics.com, autorii solicită ca experiențele NDE ale copiilor să fie investigate folosind metode bazate pe artă și joc, deoarece descrierile lor par a fi lipsite de prejudecăți culturale sau religioase.

👉 Importanța și excluderea experiențelor NDE ale copiilor în cercetare

Experiențele de moarte iminentă, sau NDE-uri, au devenit un mod important de a studia conștiința în ultimele 50 de ani. O nouă revizuire a literaturii analizează aproape 40 de ani de cercetări NDE și relevă că experiențele copiilor sunt adesea excluse din concluzii. Autorii argumentează că NDE-urile copiilor ar trebui studiate mai mult prin metode bazate pe artă și joc, având în vedere că dovezile sugerează că descrierile pe care le oferă copiii despre aceste evenimente sunt libere de prejudecăți culturale, religioase sau experiențiale.

Moartea este o parte a vieții, însă atunci când cercetătorii analizează fenomenul răspândit al întâlnirilor apropiate cu non-existența, un grup de vârstă major este adesea omis din discuție – copiii. Fie că este vorba de o boală, de o accidentare sau de alt tip de neplăceri, copiii supraviețuiesc frecvent experiențelor NDE, la fel ca și adulții. Totuși, un nou studiu publicat în revista Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice notează că foarte puțini cercetători discută cu această grupă de vârstă crucială, în ciuda perspectivelor speciale pe care le poate oferi.

👉 Rezultatele studiului și concluziile autorilor privind copiii și NDE-urile

Conducători ai acestui studiu sunt Donna Thomas (un cercetător de la Universitatea din Lancashire) și Graeme O’Connor (un dietetician pediatric de la Spitalul pentru copii Great Ormond Street din Londra). Această revizuire a literaturii a analizat studii din perioada 1983-2020 care au explorat în mod specific NDE-urile și a descoperit că doar opt dintre acestea au inclus direct copiii. “Cele mai multe afirmații referitoare la NDE-uri se bazează pe cercetări extinse cu adulți, copiii fiind lăsați pe marginea domeniului, în ciuda valorii implicării lor”, au scris autorii. “Suntem de acord că studiile NDE-urilor copiilor sunt extrem de limitate comparativ cu cele pentru adulți și copiii trebuie să fie căutați în mod activ, nu lăsați în notele de subsol ale domeniului, pentru a înțelege cât de similare sau diferite sunt NDE-urile lor față de cele ale adulților.”

Deși NDE-urile sunt cunoscute încă din zorii… ei bine… conștiinței, abia în ultimele 50 de ani sau cam așa ceva, cercetătorii au început să le folosească pentru a studia funcționarea interioară a minții. De-a lungul decadelor, studiile au compilat ceea ce Thomas și O’Connor numesc “caracteristici centrale ale NDE-urilor”, care includ senzații de liniște profundă, senzații de desprindere de corp, revizuiri ale vieții și trăiri asemănătoare cu călătoria printr-un tunel. Studiile timpurii despre NDE-uri din sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 au atras atenția, deoarece experiența unui moment aproape de moarte părea să contravină înțelegerii noastre actuale despre cum funcționează creierul.

“NDE-urile depășesc puterea explicativă a modelelor actuale de conștiință, contestând explicațiile fiziciste/materialiste dominante pentru conștiință ca fiind emergente din creier”, scriu autorii. “Unii cercetători lărgesc domeniul de explicație pentru NDE-uri, sugerând că mintea ar putea fi nonlocală față de creier, justificând astfel explicații ontologice mai largi despre natura conștiinței pentru a explica NDE-urile.”

În revizuirea lor, autorii au observat că copiii au raportat unele “caracteristici centrale” similare, inclusiv tuneluri, lumini strălucitoare și senzații de desprindere de corp. În studiul lor pilot din 2024, ei au intervievat șapte copii care au supraviețuit unui stop cardiac într-o unitate de terapie intensivă pediatrică (PICU) folosind metode bazate pe artă și joc, în locul întrebărilor directe utilizate în majoritatea interviurilor NDE cu adulții. Cu toate acestea, experiențele NDE auto-raportate ale copiilor nu au inclus toate trăsăturile comune găsite în descrierile NDE-urilor adulte. De exemplu, nu au avut revizuiri ale vieții sau mesaje de la cei dragi.

Cultura și religia au avut de asemenea puțin sau chiar deloc rol în răspunsurile lor, ceea ce i-a determinat pe autori să afirme că NDE-ul unui copil ar putea fi mai “nefiltrat” – sau, cel puțin, mai puțin influențat de cultură și experiență – decât NDE-urile adulților și ar trebui considerată o dată extrem de valoroasă pentru cercetările viitoare.

Deschiderea secretelor NDE-urilor ar putea ajuta la înțelegerea conștiinței, dar oamenii de știință au nevoie de mai multe date pentru a trasa aceste tipuri de concluzii. Din fericire, pe măsură ce tehnicile de resuscitare devin din ce în ce mai avansate, este probabil ca tot mai multe persoane să experimenteze aceste evenimente în loc să moară înainte de a putea împărtăși ce li s-a întâmplat. Iar pe măsură ce viețile mai multor oameni sunt salvate și această bază de date se extinde, acești cercetători au o rugăminte simplă: Gândiți-vă la copii.