Spitalele din Carolina de Sud nu sunt obligate să dezvăluie internările legate de rujeolă

Acest articol a fost publicat inițial de ProPublica, o redacție nonprofit care investighează abuzurile de putere. În mijlocul unei întâlniri a consiliului școlii din comitatul Spartanburg, Carolina de Sud, un bărbat a relatat o experiență șocantă legată de epidemia de rujeolă, evidențiind lipsa raportării internărilor în spital pentru aceste cazuri potențial grave. Conform cnn.com, Carolina de Sud se confruntă cu cea mai mare epidemie de rujeolă din țară, oficialii de sănătate fiind îngrijorați de lipsa de date precise.

👉 Experiența unui cetățean cu rujeola în familie

În mijlocul lunii ianuarie, Tim Smith, un bărbat modest îmbrăcat în pantaloni khaki și cămașă cu nasturi, s-a prezentat la o întâlnire a consiliului școlii. Majoritatea locurilor din audiență erau goale, iar el era singurul care a solicitat să ia cuvântul. Smith a început prin a spune: "Fiecare dintre voi a avut un Crăciun și un An Nou bun, eu însă nu pot spune același lucru." Soția sa, asistentă la o școală primară publică, a primit o informare că un copil din clasa ei a fost diagnosticat cu rujeolă. Deși soția lui era complet vaccinată, el nu era îngrijorat. Totuși, starea ei s-a înrăutățit și, în cele din urmă, testul pentru rujeolă a ieșit pozitiv.

După ce au dus-o la spital, Smith a descris starea ei: "Soția mea vomita. Era deshidratată. Nu putea respira. Acestea toate pentru ce? Este o nebunie absolută." Dr. Leigh Bragg, un pediatru din județul vecin, nu avea idee că cineva din Carolina de Sud fusese spitalizat cu boli legate de rujeolă până când a citit comentariile disperate ale lui Smith pe Facebook. Motivul pentru care Bragg nu știa este că statul Carolina de Sud nu obligă spitalele să raporteze internările pentru rujeolă, ceea ce poate ascunde severitatea bolii.

👉 Dimensiunea și severitatea focarului de rujeolă

Cu 973 de cazuri raportate, focarul de rujeolă din Carolina de Sud a devenit cel mai mare din țară de când virusul a fost declarat eliminat în SUA acum 25 de ani. Totuși, din 2 octombrie, când oficialii de sănătate din stat au confirmat focarul, spitalele din Carolina de Sud au raportat doar 20 de internări legate de rujeolă, ceea ce reprezintă aproximativ 2% din cazuri. Experții în boli infecțioase consideră că numărul real este, probabil, mult mai mare. Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) estimează că aproximativ 20% din cazurile de rujeolă necesită internare în spital.

"O rată de internare de 2% este ridicolă," a spus Dr. Paul Offit, director al Centrului pentru Educația Vaccinării. "Este o subraportare vastă," a adăugat el, subliniind că rujeola te îmbolnăvește grav.

👉 Politica de raportare a internărilor și impactul acesteia

Linda Bell, epidemiologul șef din Carolina de Sud, a declarat că Departamentul de Sănătate Publică al statului îndeamnă spitalele să raporteze internările legate de rujeolă, dar nu le poate obliga. De asemenea, Bell a spus că agenția nu a considerat adăugarea spitalizărilor pe lista de cerințe de raportare a bolilor infecțioase, având în vedere că scopul principal este înțelegerea transmiterii, frecvenței și distribuției bolilor, și nu urmărirea complicațiilor.

Drept urmare, medicii, cum ar fi Bragg, sfătuiesc pacienții fără beneficiul datelor confirmate în timp real despre câți sud-carolinezi au fost spitalizați cu rujeolă. Complicațiile severe ale bolii includ pneumonia, deshidratarea și un risc potențial mortal de umflare a creierului numită encefalită.

În ciuda faptului că majoritatea statelor din sud nu cer spitalele să raporteze internările legate de rujeolă, Alabama și Virginia impun această regulă. Politicile de sănătate publică s-au dovedit a fi influențate de presiuni politice, mai ales în contextul mișcărilor anti-vaccinare. Bragg a menționat că spitalele par să răspundă la o mică parte din populație care ezită la vaccinare.

De asemenea, un proiect de lege pending la nivel de stat ar împiedica spitalele și medicii să intervină în dreptul pacienților de a refuza tratamentele sau vaccinurile. Această situație ilustrează cum profesioniștii din domeniul sănătății se confruntă cu o dilemă între riscurile pentru sănătatea publică și drepturile individuale.