Un studiu major despre Parkinson relevă diferențe de simptome între bărbați și femei

Boala Parkinson este cea mai rapidă afecțiune neurologică în creștere, având peste 10 milioane de cazuri la nivel mondial. Conform sciencealert.com, în prezent, aproximativ 150.000 de australieni trăiesc cu această maladie, iar 50 de cazuri noi sunt diagnosticate zilnic. Numărul persoanelor afectate de Parkinson se preconizează că se va tripla până în 2050.

👉 Provocările și costurile Parkinsonului în Australia

Deși impactul asupra celor care trăiesc cu Parkinson și asupra celor dragi este imens, precum și costurile economice – estimative la cel puțin 10 miliarde de dolari australieni pe an – există multe aspecte despre această boală care rămân neștiute. Un recent studiu de amploare, desfășurat pe aproape 11.000 de australieni cu Parkinson, oferă informații cruciale despre simptome, factori de risc și modul în care acestea afectează diferit bărbații și femeile.

👉 Descrierea bolii Parkinson și simptomele sale

Boala Parkinson este o afecțiune progresivă în care celulele dintr-o zonă a creierului numită „substantia nigra” care produc messengerul chimic dopamină, încep să moară. Aceasta este însoțită de alte schimbări cerebrale. De obicei, se consideră o tulburare de mișcare, având simptome motorii comune care includ tremur la repaus, mișcare încetinită (bradikinezie), rigiditate musculară și probleme de echilibru. Totuși, Parkinson implică și o varietate de simptome non-motorii mai puțin cunoscute.

Acestea pot include: Deși sunt adesea numite „simptome invizibile” ale Parkinsonului, ele au de multe ori un impact negativ mai mare asupra calității vieții decât simptomele motorii. Studiul a folosit datele colectate ca parte a Studiului Australian de Genetică a Parkinsonului, condus de Institutul de Cercetare Medicală QIMR Berghofer. După un studiu pilot în 2020, acesta a fost lansat ca un proiect de cercetare național continuu în 2022.

👉 Rezultatele studiului

Aproape 10.929 de australieni cu Parkinson au fost chestionați și au furnizat probe de salivă pentru analiza genetică. Acesta este cel mai mare cohort de Parkinson studiat în Australia și cel mai mare cohort activ la nivel mondial. Studiul a confirmat cât de comune sunt simptomele non-motorii, cu pierdere a mirosului (52%), modificări ale memoriei (65%), durere (66%) și amețeli (66%) raportate frecvent. Notabil, 96% dintre participanți au experimentat tulburări de somn, cum ar fi insomnie și somnolență diurnă.

De asemenea, studiul a oferit perspective asupra ceea ce poate influența riscul de Parkinson. Este important deoarece nu înțelegem complet ce cauzează moartea celulelor care produc dopamină în substantia nigra. Vârsta este principalul factor de risc pentru Parkinson. Studiul recent a constatat că vârsta medie a debutului simptomelor a fost de 64 de ani, iar a diagnosticului, 68 de ani. Aproape 25% dintre subiecți aveau un istoric familial de Parkinson, însă doar 10-15% din cazurile de Parkinson sunt cauzate de sau legate în mod strâns de mutații ale genelor specifice.

👉 Factorii de mediu și diversitatea simptomelor între sexe

Este important de reținut că familiile nu doar împărtășesc gene, ci și mediul înconjurător. Multiplele factori de mediu, cum ar fi expunerea la pesticide și leziunile craniene traumatice, cresc de asemenea riscul de Parkinson. Majoritatea cazurilor (85-90%) sunt probabil cauzate de o interacțiune complexă între factori de risc genetici și de mediu, și avansarea în vârstă.

Studiul a arătat că expunerile de mediu legate de riscul de Parkinson sunt comune, fiind semnificativ mai ridicate la bărbați decât la femei. Boala este de 1,5 ori mai comună la bărbați. În noul studiu, 63% dintre cei chestionați au fost bărbați. În plus, Parkinson se prezintă și progresează diferit între bărbați și femei. Studiul a constatat că femeile au fost mai tinere decât bărbații la debutul simptomelor (63,7 versus 64,4 ani) și la diagnostic (67,6 versus 68,1 ani) și erau mai predispuase decât bărbații să experimenteze dureri (70% versus 63%) și căderi (45% versus 41%).

Bărbații au experimentat mai multe modificări ale memoriei decât femeile (67% versus 61%) și comportamente impulsive, în special comportamente sexuale (56% versus 19%) – deși majoritatea participanților nu au prezentat impulsivitate sau doar o impulsivitate ușoară.

👉 Limitările studiului și perspectivele viitoare

Studiul de amploare și cercetarea sa cuprinzătoare oferă o lumină valoroasă asupra persoanelor care trăiesc cu Parkinson în Australia. Totuși, acesta reprezintă doar o mică parte din populație. Peste 186.000 de persoane cu Parkinson au fost invitate să participe, iar puțin sub 11.000 au participat – o rată de răspuns de mai puțin de 6%. Dintre acești participanți, 93% aveau ascendență europeană, astfel încât acest eșantion s-ar putea să nu fie pe deplin reprezentativ pentru boala Parkinson.

Informațiile pe care le avem despre simptome se bazează, de asemenea, pe auto-raportările participanților la studiu, care sunt subiective și pot fi părtinitoare sau mai puțin fiabile decât măsurile obiective ale funcției. Pentru a remedia acest aspect, cercetătorii plănuiesc să utilizeze smartphone-uri și dispozitive purtabile pentru a colecta date mai cuprinzătoare.

În cele din urmă, deși acest studiu oferă o imagine de ansamblu asupra cohortului actual, nu este clar cum se compară participanții cu persoanele de o vârstă similară fără Parkinson sau cum simptomele lor pot varia în timp. Acestea sunt domenii importante pentru cercetările viitoare ale acestui studiu continuu. Studiile precum acesta oferă perspective cruciale asupra factorilor de risc legați de Parkinson și contribuie la o mai bună înțelegere a simptomelor pe care le experimentează persoanele. Acest lucru este esențial deoarece modul în care Parkinson se prezintă variază de la o persoană la alta. Nu toată lumea va experimenta aceleași simptome în aceeași măsură.

Un mai bun înțelegere a factorilor care influențează aceasta poate conduce la identificarea mai timpurie a celor care sunt în risc și la modalități mai personalizate de gestionare a bolii.

Lyndsey Collins-Praino, profesor asociat, Școala de Biomedicină, Universitatea din Adelaide

Această articol a fost republicat din The Conversation sub o licență Creative Commons. Citește articolul original.