Ciuperca de la Cernobîl a evoluat o abilitate incredibilă

Zona de excluziune de la Cernobîl poate fi interzisă pentru oameni, dar nu și pentru toate formele de viață. Potrivit sciencealert.com, de la explozia reactorului de la Cernobîl, acum aproape 40 de ani, diverse forme de viață au reușit nu doar să supraviețuiască, ci și să se adapteze și să prospere. Un exemplu remarcabil este ciuperca Cladosporium sphaerospermum, care poate utiliza radiațiile ionizante ca pe o sursă de energie.

👉 Mecanismul de adaptare al ciupercii prin radiosinteză

Ciuperca Cladosporium sphaerospermum, descoperită pe pereții interiori ai uneia dintre cele mai radioactive clădiri de pe Pământ, are un pigment închis, melanină, care o ajută să capteze radiația ionizantă, similar cu modul în care plantele folosesc lumina pentru fotosinteză printr-un proces numit radiosinteză. Deși s-a demonstrat că ciuperca prosperă în prezența radiației ionizante, motivele exacte rămân neclare. Teoria radiosintezei este dificil de dovedit.

În anii '90, o echipă condusă de microbiologul Nelli Zhdanova a efectuat o cercetare în zona de excluziune pentru a identifica formele de viață existente. Aceasta a descoperit o comunitate de ciuperci, documentând 37 de specii, dintre care C. sphaerospermum a predominat, având în același timp unele dintre cele mai ridicate niveluri de contaminare radioactivă. Ulterior, cercetătorii Ekaterina Dadachova și Arturo Casadevall au demonstrat că expunerea C. sphaerospermum la radiații ionizante nu afectează ciuperca așa cum o face cu alte organisme.

👉 Studiile privind rezistența ciupercii la radiații și implicațiile pentru explorarea spațială

Radiația ionizantă poate descompune moleculele și interferează cu reacțiile biochimice. Totuși, C. sphaerospermum a arătat o rezistență neobișnuită, chiar crescând mai bine în prezența acesteia. Experimentele ulterioare au arătat că radiația ionizantă modifică comportamentul melaninei fungice, ceea ce a justificat o investigație mai aprofundată.

Un articol din 2008 a propus pentru prima dată o cale biologică similară fotosintezei, sugerând că ciuperca și altele asemănătoare ar putea să folosească radiația ionizantă ca sursă de energie, cu melanină funcționând ca un scut protector împotriva efectelor dăunătoare ale radiației. Această teorie este susținută de rezultatele unui studiu din 2022, care a expus C. sphaerospermum în spațiu, demonstrând că radiația cosmică a penetrat în ciupercă într-o măsură mai mică decât în cazul unui control care folosea doar agarpă.

Această lucrare nu a fost destinată să demonstreze radiosinteza, ci să exploreze potențialul ciupercii ca scut împotriva radiației pentru misiuni spațiale. Deși conceptul de radiosinteză este captivant, rămâne de dovedit dacă ciuperca poate fixa carbonul sau dacă există o cale de recoltare a energiei. Un studiu condus de Nils Averesch de la Universitatea Stanford subliniază că, deși ideea radiosintezei este atrăgătoare, nu a fost încă demonstrată.

Ciuperca C. sphaerospermum nu este singura capabilă să prospere în radiații; o drojdie neagră, Wangiella dermatitidis, a demonstrat o creștere îmbunătățită sub radiații ionizante, iar Cladosporium cladosporioides are o producție sporită de melanină, dar nu crește sub radiațiile gamma sau UV. Aceasta sugerează că comportamentul observat la C. sphaerospermum nu este universal pentru ciupercile melanizate. Rămâne de văzut dacă este o adaptare care permite ciupercii să se hrănească cu radiațiile sau o reacție de stres care îi îmbunătățește supraviețuirea.

În concluzie, această ciupercă umilă, de un negru catifelat, reușește să se adapteze și să supraviețuiască în condiții extreme, demonstrându-ne că viața găsește întotdeauna o cale.