Apelul meu pentru cei mai mari 30 de compozitori americani în viață selectați de The New York Times

Am avut norocul să fiu unul dintre „experții” solicitați de The New York Times să contribui cu un vot pentru lista celor mai mari 30 de compozitori americani în viață, ale cărei rezultate au fost publicate astăzi. Calificatorul „în viață” aduce multă greutate în descriere.

👉 Schimbări în lista de compozitori datorate deceselor recente

Privind biletele individuale selectate de câțiva dintre contribuitori (majoritatea muzicieni), veți descoperi asteriscuri răspândite prin selecții: aceștia sunt compozitorii care au murit de la începutul proiectului anul trecut. Sly Stone și Brian Wilson, care au fost printre ancorele biletei mele personale, au murit la câteva zile distanță în iunie 2025, la câteva luni după ce mi-am trimis selecțiile. Alții au murit, de asemenea: D’Angelo, citat de Justin Vernon; Tom Lehrer, care a condus în mod natural lista lui „Weird Al” Yankovic; plus Alan Bergman și Billy Steinberg, care au făcut amândoi parte din biletul lui Desmond Child, alături de Paul Stanley și Jon Bon Jovi & Richie Sambora, doi muzicieni care au scris cu Child în trecut.

Child nu este singurul compozitor consultat care își afișează o legătură personală. Aimee Mann se referă la soțul ei, Michael Penn, și colaboratorul Ted Leo, în timp ce Jeff Tweedy se numește pe sine unul dintre cei mai buni compozitori în viață din America. Astfel de prejudecăți sunt doar corecte și naturale: aceste liste sunt subiective, modelate de gust și temperamento.

👉 Reflecții personale și critici privind selecția compozitorilor

Privind înapoi la biletul meu, observ că am căzut pradă atât stării de spirit, cât și memoriei. Am ratat câțiva dintre cei mai mari compozitori preferați. L-am trecut cu vederea pe Gamble & Huff, ceea ce este o eroare gravă din partea mea. Biletul lui Carl Wilson include numele lui Bobby Braddock, care acum mi se pare o alegere evidentă. L-am uitat pe Miranda Lambert, care a scris multe dintre melodiile mele preferate din ultimii 15 ani și care și-a extins recent repertoriul cu hitul din acest an, „Choosin’ Texas”, de Ella Langley. Oricare dintre aceste nume ar face parte din lista mea dacă aș trimite-o acum, luând locul lui Dwight Yoakam, a cărui prezență reflectă faptul că ascultam mult Dwight Yoakam la acea vreme anul trecut.

Includerea sa demonstrează, de asemenea, cum încerc să echilibrez biletul meu. Odată ce am completat alegerile evidente, încerc să reprezint diferite erai, stiluri și genuri. Este o misiune imposibilă, dar poate fi distractiv. Dintre „alegerile evidente” care nu s-au făcut, am simțit că John Fogerty ar fi fost o alegere ușoară, având în vedere că melodiile sale deja par a fi standarde. De asemenea, sunt surprins că Randy Newman nu a fost inclus. A fost un nume constant pe acest tip de liste de atât de mult timp, încât simt o mică tristețe în absența sa, deoarece aceasta semnalează că generațiile se schimbă.

În plus, trebuie să ne asigurăm că o astfel de listă nu conține doar Boomers: ar fi plictisitor de citit. Mi se pare puțin dificil să discern care scriitori contemporani ar trebui să figureze pe o listă a celor mai mari compozitori, doar pentru că durează timp pentru a construi un repertoriu și cred că trebuie să existe o anumită adâncime și diversitate în acesta. Dintre compozitorii care au făcut parte din listă, voi măcina despre Lana Del Rey, cu care am rămas fără răbdare acum mult timp, și voi mărturisi despre Diane Warren, care a scris multe melodii, dar foarte puține dintre ele ar putea fi clasificate ca „bune”. Oricum, iată ce am trimis la The NYTimes anul trecut, împreună cu o listă de alternanțe. Sunt sigur că am ratat mulți dintre compozitorii mei preferați aici, dar așa stau lucrurile.

Lista mea pentru cei mai mari compozitori americani în viață din New York Times: R.E.M. (Peter Buck/Bill Berry/Mike Mills/Michael Stipe)

„So It Goes” este o publicație sprijinită de cititori. Pentru a primi postări noi și a susține munca mea, considerați să deveniți abonat gratuit sau plătit.