Bacteriile din peșteri profunde, rezistente la medicamente moderne
Bacteriile străvechi, prizonieri în peșteri de milioane de ani, se dezvoltă într-o lume miniaturală de teroare, hrănindu-se unii cu alții și devenind rezistente la aproape toate antibioticele. Acum, cercetătorii speră să folosească aceste tactici pentru a inspira medicamente și tratamente noi, potrivit bbc.com.
👉 Biodiversitatea microbiană din Peștera Lechuguilla
La peste 490 de metri adâncime, sub deșertul Chihuahuan din sudul New Mexico, se află Peștera Lechuguilla, o cavernă care se întinde pe 240 km. Aici, întunericul și lipsa alimentelor obligă orice formă de viață să supraviețuiască în condiții de aproape foamete. Hazel Barton, profesor de științe geologice la Universitatea din Alabama, explică: „Poți intra pe o intrare și călători timp de 16 ore într-o direcție înainte de a ajunge la capăt.” Deși lipsită de lumină, biodiversitatea microbiană este uimitoare. Aceste bacterii, izolate timp de milioane de ani, oferă o fereastră unică în trecut. Fiecare bacterie a evoluat o strategie diferită de supraviețuire, unele extrăgând energie din roci și atmosferă, iar altele fiind prădători, hrănindu-se cu alte bacterii.
Barton adaugă: „Ca în pădurile tropicale, vedem prădători care vin și omoară alte microbe, dar vedem și alte microorganisme care colaborează pentru a obține nutrienți dintr-un sistem care, altminteri, nu ar putea oferi suficientă energie pentru a supraviețui.” În plus, bacteriile din Peștera Lechuguilla sunt surprinzător de rezistente la cele mai multe antibiotice, chiar dacă au fost capturate într-o cavernă formată acum șase milioane de ani, practic complet separată de oameni până în 1986.
👉 Impactul global al rezistenței la antibiotice
Astăzi, apariția bacteriilor rezistente la antibiotice, adesea numite „superbugs”, reprezintă o criză globală în creștere. Aceste bacterii patogene au dezvoltat rezistență la mai multe tipuri de antibiotice, făcând infecțiile mai greu de tratat. În 2021, rezistența antimicrobiană (AMR) a fost responsabilă pentru 1,14 milioane de decese, iar se estimează că 39 de milioane de oameni ar putea muri din cauza AMR între 2025 și 2050. Deja, se estimează că milioane de copii mor în fiecare an din cauza infecțiilor rezistente la antibiotice.
Criza AMR este atribuită de obicei utilizării greșite și suprasolicitării antimicrobianelor în oameni, animale și plante. Totuși, acest lucru nu reprezintă întreaga situație. În 2006, Gerard Wright, profesor de biochimie și studii biomedicale la Universitatea McMaster din Ontario, a descoperit bacterii din sol bogate în gene de rezistență la antibiotice. Aceste microorganisme nu erau patogene, ci doar „se aflau acolo și își vedeau de treaba lor,” spune Wright. Aceasta sugerează că rezistența antimicrobiană nu este un fenomen nou, ci mai degrabă încorporat în multe bacterii. Bacterii rezistente au fost găsite și în gheața glacială din Antarctica, precum și în solurile, mările și stâncile acestui continent izolat.
👉 Studii recente în Peștera Lechuguilla asupra rezistenței bacteriene
Wright recunoaște însă că descoperirea sa nu a fost suficientă pentru a convinge comunitatea științifică că AMR a apărut fără contact uman. „Trăim în era antropogenă, așa că nu există loc unde să nu fie dovezi ale activității umane,” afirmă Wright. Ceea ce era necesar era un mediu virgin, izolat de umanitate. Aici intervine Peștera Lechuguilla, formată din apă de ploaie care a pătruns adânc sub pământ, combinându-se cu hidrogen sulfurat, creând acid sulfuric. Munca de cercetare a fost condusă de Barton și Wright, care au investigat dacă microorganismele din cavernă sunt rezistente la antibiotice. Rezultatele nu au întârziat să apară: toate microorganismele identificate erau rezistente la practic toate antibioticele naturale utilizate în clinică.
Un exemplu notabil este o tulpină de bacterii denumită Paenibacillus sp LC231, care a prezentat rezistență la 26 din cele 40 de antibiotice testate, inclusiv daptomicină. Cercetătorii au secvențiat genomul întreg al Paenibacillus sp LC231, identificând gene de rezistență identice cu cele întâlnite în bacterii rezistente la medicamente. De asemenea, echipa a descoperit cinci gene de rezistență necunoscute până atunci. Aceasta sugerează că rezistența bacteriilor a evoluat înainte ca acestea să fie captivate, nu după.