Cercetătorii descoperă un motiv surprinzător pentru care postul intermitent prelungește viața
O cercetare condusă de UTSW sugerează că modul în care corpul își ajustează eficient metabolismul după post ar putea fi esențial pentru îmbunătățirea sănătății. Reducerea aportului caloric a fost asociată de mult timp cu o viață mai lungă, iar postul intermitent pare să funcționeze adesea mai bine decât menținerea unei diete constante. Conform scitechdaily.com, este dificil pentru cercetători să explice exact de ce se întâmplă acest lucru.
👉 Rolul ajustării metabolice în beneficiile postului intermitent
Cercetarea nouă realizată la Centrul Medical UT Southwestern, publicată în Nature Communications, sugerează că factorul cheie nu este perioada de post în sine, ci modul în care corpul își ajustează metabolismul atunci când alimentele sunt reintroduse. Experimentele au fost efectuate pe Caenorhabditis elegans, un tip de vierme nematozi utilizat frecvent în studiile de laborator, iar descoperirile ar putea informa în cele din urmă abordările pentru îmbunătățirea sănătății umane.
„Descoperirile noastre îndreaptă atenția spre o parte neglijată a monedei metabolice – faza de rehrănire. Datele noastre sugerează că efectele benefice asupra sănătății ale postului intermitent nu sunt doar un produs al postului în sine, ci depind de modul în care mașinile metabolice se recalibrează în timpul tranziției către o stare de alimentare”, a declarat liderul studiului, Peter Douglas, Ph.D., profesor asociat de biologie moleculară și membru al Hamon Center for Regenerative Science and Medicine de la UT Southwestern.
În timpul postului, celulele epuizează rapid rezervele limitate de glucoză și trec apoi la descompunerea lipidelor stocate pentru energie. Această schimbare, cunoscută sub numele de catabolism, este controlată de o proteină numită NHR-49. Atunci când nivelurile de glucoză scad, NHR-49 se activează și declanșează descompunerea lipidelor. Odată ce mâncarea devine disponibilă din nou, NHR-49 se dezactivează, permițând celulelor să înceteze descompunerea grăsimilor și să înceapă restabilirea rezervelor de energie.
👉 Impactul proteinelor NHR-49 și KIN-19 asupra longevității
Cercetările anterioare publicate în 2022 de către Dr. Douglas și colegii săi au arătat că NHR-49 monitorizează și nivelurile de lipide din interiorul celulelor și ajută la prevenirea foametei când aceste rezerve sunt scăzute. Pentru a explora dacă NHR-49 este responsabil pentru beneficiile asupra longevității aduse de post, Dr. Douglas și colegii săi au eliminat gena pentru această proteină în C. elegans și apoi au supus viermii unui post de 24 de ore. Rezultatul a fost neașteptat.
Absenta NHR-49 nu a redus beneficiul asupra longevității. Viermii care au fost supuși postului au trăit în continuare cu aproximativ 41% mai mult în medie și au prezentat un comportament mai tânăr, inclusiv o mișcare crescută, similar cu viermii cu funcționare normală NHR-49. Cercetătorii și-au îndreptat apoi atenția asupra a ceea ce se întâmplă după terminarea postului, când NHR-49 este în mod normal dezactivat.
Pentru a înțelege acest proces, au examinat modul în care NHR-49 este inactivat în mod natural. Experimentele conduse de Vincent Tagliabracci, Ph.D., profesor asociat de biologie moleculară la UTSW și investigator al Howard Hughes Medical Institute, împreună cu Victor Lopez, Ph.D., un cercetător postdoctoral în laboratorul Tagliabracci, au arătat că o enzimă numită protein kinase CK1 alpha 1 (KIN-19) modifică NHR-49 prin fosforilare. Când Dr. Douglas și colegii săi au modificat acest sistem astfel încât NHR-49 să rămână activ chiar și după reluarea alimentării, descompunerea lipidelor a continuat și efectele asupra longevității aduse de post au dispărut.
Luate împreună, descoperirile indică faptul că capacitatea de a închide corect NHR-49 după post este esențială pentru a prelungi viața prin restricția calorică. Ajustarea acestui proces ar putea oferi o modalitate de a obține beneficiile postului fără a fi necesară respectarea unor regimuri dietetice stricte. „Descoperirile noastre pun punte între metabolismul lipidelor și cercetarea îmbătrânirii”, a declarat Dr. Douglas. „Prin abordarea vârstei, cel mai mare factor de risc pentru bolile umane, ne îndepărtăm de tratamentele condițiilor izolate către un model preventiv de medicină care îmbunătățește calitatea vieții pentru toți indivizii.”
Referință: „Silencing lipid catabolism determines longevity in response to fasting” de Lexus Tatge, Juhee Kim, Rene Solano Fonseca, Kyle Feola, Jordan M. Wall, Gupse Otuzoglu, Ann C. Johnson, Kielen R. Zuurbier, Jaeyoung Oh, Shaghayegh T. Beheshti, Victor A. Lopez, Anthony J. Daley, Emma G. Werner, Patrick Metang, Sonja L. B. Arneaud, Abigail Watterson, Jeffrey G. McDonald, Vincent S. Tagliabracci, Michael E. French și Peter M. Douglas, 22 ianuarie 2026, Nature Communications. DOI: 10.1038/s41467-026-68764-y