Nopțile fără somn ar putea provoca jumătate de milion de cazuri de demență în SUA anual

Oamenii de știință au estimat câte cazuri de demență ar putea fi cauzate de insomnia anual – iar cifra lor este similară cu populația unui oraș de mărime medie din SUA. Potrivit sciencealert.com, cercetătorii au reanalizat datele existente despre 5.899 de persoane cu vârsta de 65 de ani și peste.

👉 Impactul asupra populației și metodologia utilizată

Aceste date au inclus simptomele de insomnie auto-reportate și „demența probabilă” bazată pe teste de declin cognitiv și diagnostice medicale. Concluzia principală a fost că 12,5 procente din cazurile de demență în rândul adulților în vârstă, ceea ce se traduce prin aproape 450.000 de persoane pe an doar în SUA, ar putea fi atribuite insomniei. „În ciuda dovezilor tot mai multe ale unei asocieri între insomnie și demență, nu au fost realizate studii care să cuantifice impactul la nivelul populației al insomniei asupra demenței în Statele Unite,” scriu cercetătorii în lucrarea lor publicată.

Acest impact asupra populației este cunoscut sub numele de fracția atribuibilă populației (FAP) – proporția de boală sau deces într-o populație care poate fi atribuită unui factor de risc specific. În termeni practici, FAP estimează povara bolii care ar putea fi prevenită dacă acel factor de risc ar fi eliminat.

În primul rând, echipa a stabilit câți oameni din setul lor de date aveau insomnie sau demență probabilă, care erau 28,7 procente și, respectiv, 6,6 procente. Setul de date a oferit doar o fereastră unică; cu toate acestea, acești indivizi nu au fost urmăriți în timp pentru a vedea care dintre ei au dezvoltat demență. Așadar, aceste cifre au fost combinate cu un factor de risc relativ din studii anterioare, arătând că, în medie, a avea insomnie îți mărește de 1,51 ori șansele de a dezvolta demență Alzheimer.

👉 Limitările și implicațiile cercetării

Cercetătorii au utilizat apoi o formulă stabilită pentru a calcula FAP: extrapolând datele din momentul respectiv pentru a reprezenta întreaga SUA, folosind apoi multiplicația factorului de risc relativ pentru a estima numărul de cazuri de demență care teoretic nu ar apărea dacă insomniile nu ar fi un factor contribuabil. Acea calculare a produs un FAP de 12,5 procente, sau aproximativ una din opt cazuri de demență. Aplicând acest lucru pentru toți cei cu vârsta de 65 de ani și peste cu demență în SUA: „Se estimează că 449.069 de cazuri de demență în 2022 ar fi putut fi prevenite dacă insomnia ar fi fost eliminată,” scriu autorii.

Pentru a calcula FAP, trebuie să se presupună o relație cauză-efect: în acest caz, că insomnia contribuie la demență. Totuși, FAP nu dovedește o relație cauzală, deoarece este un model matematic care face mai multe presupuneri. Cu toate acestea, este foarte util – oferă un număr concret asupra impactului potențial al insomniei asupra demenței.

Problemele de somn sunt considerate un factor de risc modificabil, ceea ce înseamnă că pot fi abordate de indivizi și profesioniști din domeniul sănătății. „Aceste estimări sunt notabile în contextul altor factori de risc bine stabiliți pentru demență,” scriu cercetătorii. „De exemplu, Smith et al. au raportat un FAP de 16,9 procente pentru pierderea moderată sau severă a auzului și 3,9 procente pentru pierderea ușoară a auzului în viața târzie, folosind aceeași sursă de date.”

„Estimarea noastră FAP se situează între aceste cifre, subliniind impactul semnificativ asupra populației al insomniei și sugerând un potențial considerabil pentru intervenții destinate reducerii insomniei în rândul adulților în vârstă.” Este, de asemenea, important de menționat că insomnia și demența pot avea o relație bidirecțională, în oarecare măsură: este posibil ca schimbările cerebrale asociate cu demența să conducă la probleme de somn, mai degrabă decât invers. Asta face ca pentru cercetători să fie greu să distingă ceea ce conduce efectiv progresul demenței și ceea ce se întâmplă ca o consecință.

Noi studii continuă să identifice mai mulți factori de risc, ceea ce ne aduce mai aproape de înțelegerea modului în care demența se instalează și cum ar putea fi oprită. Rezultatele legate de această cercetare ar putea ajuta studiile viitoare: povara demenței atribuită insomniei a fost ușor mai mare la femei decât la bărbați, cu cel mai mare număr de aceste cazuri apărând la persoanele cu vârsta de 85 de ani și peste. „Aceste descoperiri indică necesitatea de a integra sănătatea somnului în îngrijirea geriatrică de rutină și strategiile de prevenire a demenței,” scriu cercetătorii. „Abordarea insomniei prin intervenții specifice, bazate pe sex, ar putea juca un rol crucial în reducerea riscului de demență la nivelul populației.” Cercetarea a fost publicată în The Journals of Gerontology: Series A.