Recenzia 'Mother Mary': Anne Hathaway și Michaela Coel în melodrama pop
Filmarea 'Mother Mary', cu Anne Hathaway și Michaela Coel în rolurile principale, este o explorare riscantă a temelor legate de metamorfoza artistică și raporturile complicate dintre celebritate și creativitate. Conform hollywoodreporter.com, regizorul David Lowery aduce în prim-plan un stil estetic impresionant, dar cu un conținut care lasă de dorit.
👉 Invocări și stil în exprimare artistică
„Merciful Mother Mary, deliver us from evil.” Aceasta este o invocare care deschide pelicula, care abordează teme de performanță și posesiune, creație și exorcizare. David Lowery, un regizor cunoscut pentru lucrările sale îndrăznețe, a alternat în cariera sa filme de studio, precum Pete’s Dragon, The Old Man & the Gun și Peter Pan & Wendy, cu proiecte idiosincratice, cum ar fi A Ghost Story și The Green Knight. Noul său film se încadrează cu siguranță în această ultimă categorie, însă este mai mult stil decât substanță, în ciuda intensității interpretării lui Anne Hathaway și Michaela Coel în ce este, în esență, o piesă în doi.
👉 Prezențe și tensiuni în film
Hathaway, ca o supersta globală, îmbracă costume elaborate care o fac să pară o iconografie religioasă sexy, ceea ce contribuie la devotamentul cultic al fanilor săi. Cu toate acestea, Coel, în rolul lui Sam Anselm, o designeră britanică excentrică, domină filmul, pentru bine sau rău. Data lansării: 17 aprilie.
Viziunile fantastice ale filmului, uneori inspirate de stilul lui Tarsem Singh, pun accent pe estetică, de la interludiile de performanță elaborate până la dezvoltările fantomatice care creează suspans în relația principală. Deși dialogul este plin de enigmă, melodrama gotică este întinsă prea subțire pentru a avea un impact palpabil. Povestea tinde mai mult spre atmosfera de videoclip muzical decât spre o narațiune robustă, fiind susținută de melodii originale EDM de Jack Antonoff, Charli XCX și FKA twigs.
Între timp, Sam simte cum în sucul ei crește amărăciunea atunci când Mary, interpretată de Hathaway, reapare după zece ani de estrangement. Mary sosește neanunțată, într-o stare deplorabilă, pentru a cere o rochie pentru un concert de revenire, doar peste câteva zile. Deși Sam aduce în discuție procesele sale creative despre „transubstanțierea sentimentului”, ea se află în fața provocării de a crea o rochie pentru o artistă care i-a rupt inima.
Coel reușește să își sape adânc în amărăciunea relației lor în primele schimburi, punând întrebări în aparență menite să dezvăluie cine a devenit Mary și ce tip de rochie i se potrivește. În timp ce Sam refuză să asculte noua melodie pe care Mary plănuiește să o lanseze, acceptă să observe dansul pe care performerul l-a pregătit pentru aceasta.
Pe măsură ce noaptea se transformă într-o călătorie halucinantă, Sam și Mary se confruntă cu viziuni care implică o legătură mai profundă și tensionată, generând o explorare emoțională a relațiilor lor. Viziunea este simbolizată printr-o pânză roșie care capătă formă corpolentă, un element vizual captivant în întunericul sumbru al imaginilor filmului.
În ciuda abilității lui Hathaway de a reprezenta o divă vulnerabilă și consumată de imaginația publicului, filmul rămâne un exercițiu stilistic, fără forța narativă necesară pentru a captiva publicul. Lowery pare să sape adânc în mitul superstarurilor pop, dar rezultatul poate părea rece și lipsit de substanță pentru unii spectatori.